După cum v-am obișnuit, în fecare număr al ziarului vom prezenta câte o metodă de pregătire a cafelei. De această dată ne vom opri atenția asupra cafelei espresso. Deși poate părea foare la ureche, este cea mai complexă metodă, care implică cei mai mulți factori care pot infuența rezultatul fnal.
Istoria binecunoscutei cafele espresso este aceeași cu cea a aparatului cu ajutorul căreia este obținută – espressorul. Italianul Angelo Moriondo a fost primul care a construit și brevetat primul aparat de pregătit cafea espresso, în anul 1884. Un alt italian – Luigi Bezzera – a fost cel care a conceput însă metoda de preparare rapidă a cafelei, în anul 1901. Principalul motiv ce a stat în spatele acestei decizii a fost faptul că angajatii săi pierdeau mult prea mult timp în pauzele în care serveau cafea – prepararea acesteia necesita 5-10 minute, iar consumul cafelei implica un timp adițional, pe care italianul considera că putea fi investit într-un alt mod.
Cuvântul ”espresso” este efectiv un descriptor a ceea ce se întâmplă în momentul preparării: presiunea apei extrage compușii din cafea. Aparatul care făcea cafea rapidă era construit după principiul ce stă la baza espressoarelor întâlnite peste tot in zilele noastre. O cantitate precisă de cafea era păstrată într-un compartiment prevăzut cu o valvă, care se deschidea și permitea aburului să preseze apa ce trecea prin cafea.
Prepararea unui espresso corect la tine acasă începe cu…alegerea espressorului. Îți prezentăm mai jos câteva criterii de care să ții cont în acest proces.
• espressorul să aibă control electronic sau mecanic al temperaturii de extracție a apei pentru prepararea cafelei
• existența unor fltre de precizie în portafltru, cu un diametru de 58 mm (pentru profesioniști, 58.4 mm, 53 mm sau 54.5 mm)
• dimesiunea sitelor să fe potrivită pentru doza de cafea măcinată (17 – 18 g)
• presiune constantă de 9 bari sau controlul presiunii cu ajutorul levierului (vezi modelele Leva)
