O altfel de dimineață de duminică la Olivo: Accademia del Caffe

Duminică, 26 octombrie.

Ora 08.49.

În timp ce majoritatea petrecăreților care și-au pierdut vocea pe la vreun concert de sâmbătă seara, se foiau comozi sub plapumă, pregătiți pentru încă trei ore de somn, Marius Nica făcea ultimele verificări. Perfecționist de felul său voia să se asigure totul este pregătit. Instrumentele necesare prezentării erau aliniate la milimetru pe mesele de lemn proaspăt curățate, pungile de cafea erau așezate strategic la vedere, anume pentru a trezi în privitori dorința de a servi o cafea fierbinte. Cu ochi vigilenți, făcu rapid o trecere în revistă: muzică în surdină, scaune aranjate, Chemex Cup-ul la locul său, în cutie, cabluri la îndemână, 8 pahare cu apă pe mese și 8 cești albe din porțelan așezate în bar. Își verifică scurt ceasul de la mâna stângă și schiță un zâmbet: „Suntem gata”.

Ora 09.02.

Primii participanți la workshop-ul Accademia del Caffe pășesc timid în cafenea, fiind întâmpinați cu un zâmbet larg de Mihai, și îndrumați spre zona în care urmau să își petreacă următoarele două ore. În mai puțin de 5 minute, sosise toată lumea, iar cele opt scaune care-și așteptaseră ocupanții, erau populate de oameni veseli, ușor obosiți, dar entuziaști și nerăbdători să învețe.

Ora 09.09.

Urând bun venit tuturor, Marius se prezintă cordial, adresând publicului următoarea întrebare: „Care este experiența voastră personală cu cafeaua?”. Răspunsurile, variate: unii preferă să își pregătească cafeaua la ibric, alții preferă cafeaua la filtru, domnișoarele au o pasiune pentru cappuccino, iar domnii mai curajoși, aleg zilnic espressoul. Unii dețin propria măcinătoare, alții nu pot servi cafea fără lapte și zahăr. „Mie îmi place espressoul. E preferatul meul. Cappuccino servesc doar pentru că mi-o cere meseria, cât despre cafeaua de acasă, aproape niciodată nu sunt pe deplin mulțumit de gustul acesteia. Așa că aleg să beau o cafea bună în oraș”, se confesează Marius. Gheața fiind deja spartă, iar lumea relaxată, discuția continuă pe un ton amical, aproape familial, care îți dă senzația că îl asculți pe fratele mai mare, proaspăt întors dintr-o lungă călătorie făcută într-o țară exotică. Pe măsură ce Marius explică despre Chemex, o metodă de preparare a cafelei inventată cu mult timp în urmă, însă foarte răspândită în lumea iubitorilor de cafea, nu poți decât să fii din ce în ce mai curios.

Ora 09.46.

„Atunci când alegi să cumperi o cafea pentru acasă, e ideal să te asiguri că vei primi o cafea bună, să ai siguranța calității acesteia. E foarte important să știi de unde cumperi cafea. Acel cineva care îți va vinde produsul, trebuie să știe să îți spună și altceva în afară de prețul pe care urmează să îl plătești. De exemplu, ai nevoie să cunoști proveniența cafelei, când a fost recoltată, cum a fost procesată, la ce altitudine crește, ce tip de cafea este, când a fost prăjită. Un alt aspect important este ambalajul: punga în care este ambalată cafeaua trebuie să fie sigilată și să prezinte o valvă unisens, care permite cafelei să elimine CO2; interiorul să aibă o folie de aluminiu, care ajută la păstrarea aromelor cafelei. Poate cel mai important este nu termenul de expirare, cum am fi tentați să credem, ci cel de producere/ambalare. Chiar dacă este păstrată în cele mai bune condiții, după o lună de la prăjire, cafeaua începe să își piardă din arome, gustul acesteia alterându-se treptat”.

Jonglând cu datele, Marius alternează informațiile teoretice sau practice cu cele de cultură generală: cum să cumperi o cafea bună, ce este cafeaua de specialitate, care e istoria Chemexului, și nu în ultimul rând, se pregătește să arate publicului cum se prepară o cafea la Chemex.

Ora 10.10.

După o scurtă pauză, 4 fete și 4 băieți așteaptă să deguste din cești albe de porțelan o cafea neagră, fierbinte, cu un parfum puternic, ce tronează în recipientul Chemex, aflat la jumătatea distanței dintre Marius și publicul curios. Reacțiile sunt surprinzătoare: „e atât de aromată, încât chiar pot să o beau fără lapte”, glumește o participantă, care recunoscuse în urmă cu o oră că nu își poate imagina cafeaua fără zahăr sau lapte. Fețe interesate, curioase, impresionate. Comentarii rostite în șoaptă, toate învârtindu-se în jurul aceleiași idei: „îmi place”.

Ora 10 35.

Deși nu pare o metodă de preparare a cafelei complicată, totuși Chemexul presupune multă atenție, și înainte de toate, o aparatură profesionistă, iar mai apoi, o cafea bună. Urmând câțiva pași simpli, putem fi aproape siguri că rezultatul va fi o cafea delicioasă, care nu necesită artificii pentru potențarea gustului – adică nu lapte, nu zahăr*.

Ora 10 56.

Două degustări mai târziu, multe informații proaspete, noi cunoștințe și aproape 120 de minute petrecute într-o companie plăcută, participanții la Accademia del Caffe își adresează propriile întrebări lui Marius, care, se vede pus în postura unui profesor blajin, ce-și îndrumă discipolii spre punerea în aplicare a informațiilor proaspăt dobândite. Revelația zilei, pentru cei mai mulți, a fost fost fără îndoială gustul absolut diferit al unei cafele de specialitate. Faptul că se poate și chiar este indicat să fie servită fără îndulcitor sau lapte.

După mulțumiri și salutări aproape amicale, fiecare din cei 8 oameni care și-au dedicat primele ore ale zilei cafelei, părăsesc Olivo puțin schimbați. Puțin mai atenți la ceea ce beau, puțin mai interesați de povestea cafelei și mulțumiți că a făcut o investiție de timp liber inteligentă, în propria cultură generală. Marius, la rândul său, zâmbește mulțumit. Întotdeauna se bucură când cineva vrea să afle mai multe despre cafea.

Dragi participanți la work-shopul Accademia del Caffe, vă mulțumim că v-ați petrecut dimineața de duminică alături de noi, sperăm că informațiile aflate au fost utile și interesante și vă așteptăm la următoarea ediție a academiei**!

* Nu insistăm mai mult pe descrierea pașilor, pregătim un articol complex despre Chemex în următorul număr The Daily Cup, pe care îl veți putea răsfoi în Olivo începând cu luna decembrie.

** La sfârșitul lunii noiembrie, mai exact pe data de 30, vorbim despre Kopi Luwak, cea mai rară și scumpă cafea din lume!